Noi pe Facebook

Ne urmăresc

1240428 Vizitatori

Vizitatori online

Avem 48 vizitatori online


Designed by:
SiteGround web hosting Joomla Templates

Obiective culturale PDF Imprimare Email

Palatul Administrativ, azi Prefectura

prefectura galati 500x375

Palatul Administrativ a fost construit dupa proiectul arhitectului Ion Mincu în perioada anilor 1904-1905 şi este una dintre cele mai reprezentative lucrari de arta monumentala pentru stilul neoromanesc în arhitectură. Cele două statui de marmură de pe faţada, "Industria" şi "Agricultura", aparţin sculptorului Fr. Storck. La temelia clădirii, alături de pergamentul inaugural, s-a aşezat şi o monedă de la Bogdan al III-lea (1504-1517), donată de D.A. Sturdza, prim ministru prezent la festivitate. Inaugurarea a avut loc la 27 aprilie 1906 în prezenţa Altetelor Lor Regale, Principele Ferdinand şi Principesa Maria însoţiti de mai mulţi oameni politici.

Compzitia arhitectonica este alcatuita din doua registre: primul cuprinde incaperile parterului si mezzaninului, iar al doilea, etajul, cu salile de receptie, sala de consiliu si cabinetele oficiale.

Fatada principala, lipsita de perspectiva frontala, are in partea centrala a primului registru trei arcade cu o deschidere ampla, de factura romanica. "Golurile inalte ale etajului terminate cu arce de varf de lance ca si coronamentul crenelat, aduc o sugestie venetiana, poate nu intamplatoare intr-un oras care, pe atunci, era principalul port al Romaniei"- Mihail Caffe, "Ion Mincu", ed. Meridiane, 1970.

La nivelul etajului, ferestrele si usile sunt prevazute cu balcoane, detasandu-se prin arcatura in acolada si decoratii realizate cu butoni, discuri si ocnite, dupa traditia bisericilor ortodoxe.

In interior, o scara de onoare conduce la sala de consiliu si doua scari laterale conduc la etajul superior. Sala de consiliu pastreaza, in original, plafonul decorat cu stuc si colorat viu, in spiritul epocii.


Grand Hotel, azi Primăria Municipiul Galaţi

primaria

Constructia a fost realizata la inceputul sec. XX odata cu noul impuls al vietii comerciale in orasul Galati, vestit port al Dunarii. A facut parte din grupul de 18 constructii de hoteluri realizate - la epoca - in Galati si a fost destinata functiunii de hotel, avand denumirea de "Grand Hotel". La 8 iulie 1910 Ilie Chimis a solicitat Primariei autorizatia de a construi o imprejmuire a locului pe care il detinea pe str. Domneasca intentionand ca in anul urmator sa ridice o constructie noua cu destinatia de hotel.

Este o cladire in stil compozit, cu elemente de decoratie neoclasice si baroce.

Ca elemente de arhitectura se remarca doua bowindow-uri, dispuse simetric fata de intrarea principala si care sunt bogat decorate, incadrate cu ornamente verticale cu motive geometrice si florale si puse in valoare la nivelul streasinei prin frontoane decorative semicirculare. Intrarea principala este accentuata de prezenta celor doua balcoane de onoare, dispuse la nivelul etajului I si II, incadrate cu coloane decorative identice cu cele ce incadreaza cele doua bowindow-uri. Se remarca, de asemenea, decoratiile ancadramentelor ferestreleor de la cele doua etaje si ale cornisei. Fatadele nord si sud prezinta decoratii realizate dupa modelele elaborate de arhitectii locali, care cauta sa asigure o legatura neutra intre fatada principala si cea secundara, orientata spre str. Logafat Tautu.

Dupa evenimentele din 23 august 1944 a folosit ca sediu al administratiei Particului Comunist, iar din 1990 a devenit sediul Primariei Municipiului Galati.


Palatul de Justiţie,

azi Rectoratul Universităţii "Dunărea de Jos"

dunarea de jos

Opera a arhitectilor Grigore Cerchez si Anton Varnav, a fost construit intre anii 1911 si 1913, destinatia sa fiind aceea de Palat al justitiei.

Prin retragerea fatadei si incadrarea acesteia cu doua aripi dispuse flancant s-a creat un spatiu intim de piateta de unde sunt puse in valoare calitatile arhitectonice ale constructiei.

Exteriorul palatului este incarcat cu forme opulente si ferestre largi, cele superioare avand arcuri in plin cintru. Nivelul inferior este un demisol care, la exterior, se detaseaza prin masivitatea volumelor, a unei ornamentatii florale mai bogate, avand functia de soclu, pe care se ridica cele doua nivele.

Ornamentele de la ferestre si fatada formata din coloane care sustin arcuri trilobate alungite ne sugereaza viguroasele traditii din arhitectura medievala a Tarii Romanesti.

In interior, paralel cu fatada, se afla sala pasilor pierduti, acoperita cu o bolta en berceau, bogat ornamentata cu stucatura.

In prezent, in impozantul imobil, functioneaza Universitatea "Dunarea de Jos" cu rectoratul si o serie de facultati.


Gara Fluvială, Palatul Navigaţiei

gara fluviala 500x333

Palatul Navigatiei (1912), este o constructie eleganta si functionala, proiectata de arhitectul Petre Antonescu. De numele acestuia sunt legate edificii reprezentative in Romania cum ar fi: Primaria Capitalei, Facultatea de Drept din Bucuresti.

Constructia Palatul Navigatiei este executata din zidarie de caramida cu plansee din beton armat. Are trei nivele, intreaga cladire fiind dominata de un turn in partea de est a edificiului.

Datorita terenului, loess macroporic, aflat la malul Dunarii, fundatia cladirii este pe piloti. Sarpanta acoperisului executata din lemn, are invelitoarea din ardezie, cu streasina pe console si capriori din stejar. Tencuielile exterioare sunt executate din piatra artificiala.

Deasupra usilor, la intrarea pe peronul garii fluviale, se afla un acoperis protector al scarilor exterioare, sustinut de console de lemn de stejar, ornamentate cu motive geometrice, specifice artei populare romanesti.


Casa Cuza Vodă, azi Muzeul Judeţean de Istorie

Casa Cuza 500x333

Vila " Cuza Voda" a fost locuinta Domnitorului Alexandru Ioan Cuza in perioada cat a fost presedinte al Judecatoriei Covurlui, parcalab al judetului Covurlui si chiar in perioada domniei, cu prilejul vizitelor la Galati.

In perioada 1909-1913, in Casa "Cuza Voda" au avut loc manifestari la care au participat personalitati marcante ale culturii romanesti.

Vila ajunsese odata cu trecerea timpului si datorita destinatiei ce o capatase (locuinta, hotel, atelier de lemnarie), intr-o stare deplorabila. In vara lui 1935 ea urma sa fie scoasa la vanzare prin licitatie publica. Licitatia insa s-a amanat pentru ziua de 26 noiembrie al aceluias an. Un grup de ofiteri din garnizoana locala a luat initiativa unei liste de subscriptie publica pentru rascumpararea vilei. Acestora li s-a alaturat Societatea pensionarilor publici din Galati care intentiona ca impreuna cu Asociatia corpului didactic sa infiinteze aici un camin al corpului didactic.

In anul 1937 a luat fiinta Asociatia "Casa Cuza Voda", cu scopul de a rascumpara fosta locuinta a primului domnitor al Principatelor Unite pentru a o transforma in muzeu. In anul 1938, casa a fost cumparata si restaurata, iar la 24 ianuarie 1939 s-a deschis Muzeul "Casa Cuza Voda", care functioneaza si astazi.


Palatul Episcopal, azi Muzeul Vizual de Arte

muzeul de arte vizuale 500x375

Palatul Episcopal al Dunarii de Jos s-a construit in perioada 1897-1900, pe locul cunoscut sub numele de "Piata lui Stefan Cel Mare".

Arhitectul Palatului a fost Toma Dobrescu, iar inginerul constructor A.F. Badescu.

Edificarea palatului a fost posibila gratie eforturilor deosebite ale episcopului Dunarii de Jos, Partenie Clinceni. In aripa stanga a edificiului a fost amenajat un paraclis al resedintei episcopale inchinat sarbatorii "Intampinarea Domnului", care se praznuieste la 2 februarie.

Din anul 1965 in Palatul Episcopal fara pereche" (N.Iorga) functioneaza Muzeul de Arta Vizuala.


Casa Auschnitt, fostul consulat italian

casa auschnitt 500x375

Imobilul din strada Domneasca numarul 70, Casa Auschnitt a fost cumparat de marele industrias Max Auschnitt in anul 1921 de la fostul proprietar Cllimis, unul dintre cei mai bogati oameni ai orasului.

Max Auschnitt avea pe langa o fabrica de tabla si cuie in port, o imensa avere investita in industria grea de la Resita. Pornind de la industria de fier din portul Galati a strans avere incat a devenit posesorul pachetului majoritar de actiuni al Resitei. Venea rar in Galati motiv pentru care a inchiriat casa de pe strada Domneasca, cu intrare in strada, printr-o usa din fier forjat, Consulatului Italian. Auschnitt a imbracat cu tabla mai multe biserici in interes de reclama.

In anul 1928 prin vanzare imobilul a trecut in proprietatea unui negustor grec Alexandru Keussoglu (Alexandros Kiosseoglu). Dupa moartea acestuia casa a ramas in proprietatea sotiei sale Sofia.

Printr-o sentinta a Judecatoriei Urbane Galati, din anul 1951 imobilul a fost trecut in proprietatea statului fiind socotit fara mostenitori sau fara stapan.


Casa Bals

casa bals 500x375

Paul Bals a cumparat locul cu niste case mai vechi in anul 1913. Casa existenta este construita in perioada 1913-1915. In anul 1922 prin ordonanta de adjudecare transcrisa la Tribunalul Covurlui S-I sub numarul 3909 casa trece in proprietatea lui I.D. Popovici, inginer sef la Santierele Navale.

Pe frontispiciul casei inspre strada, deasupra celor trei ferestre pe mijlocul fatadei, dinapoia carora se gasea salonul cel mare, se aflau in basorelief de stuc armele casei. Abordarea blazonului, specific popoarelor occidentale, era un obicei neobisnuit in tara noastra.

Casa Bals, dupa C. Museteanu, este un model de casa frantuzeasca, cladita de mesteri levantini. Este asezata perpendicular pe strada Domneasca, fapt ce demonstreaza ideea de casa taraneasca. Intrarea din curte se facea printr-o marchiza, pridvor stilizat, se urcau cateva trepte si se ajungea intr-o camera mare, centrala, luminata pe sus printr-un tavan de sticla si ferestrele largi ale marchizei.

Casa se prelungea cu geamlac pe coridor, dand in camere cu diferite destinatii.

In prezent casa Bals a fost cumparata de la mostenitorii inginerului Popovici intrand intr-un amplu proces de restaurare.


Casa Cavaliotti, azi Muzeul de Istorie

casa cavaliotti1 500x333

Cladire reprezentativa pentru arhitectura urbana de la inceputul sec. al XX-lea. Fatada principala a fost conceputa in stil eclectic, predominand elementele neoclasice. O colonada dubla desfasurata pe doua nivele, antablamentul si frontonul bogat decorat cu stucaturi constituie dominanta majora. Suprafata exterioara este ritmata de prezenta balcoanelor pe fiecare travee, fapt care imogateste asimetria si confera cladirii un caracter reprezentativ. Fatada laterala este simplu tratata, intreaga constructie avand un caracter monumental, reprezentativ pentru epoca si oras.

Cladirea a apartinut familiei Cavaliotti, pana la nationalizare imobilul adapostind spatii comerciale la parter (cafenea, depozit de medicamente), cele doua etaje fiind inchiriate ca apartamente pentru locuit ori cabinete medicale.

In prezent, in imobilul monument istoric functioneaza Muzeul de Istorie Galati.


Casa Costachi Negri

casa costache negri 500x375

Pe str. Mihai Bravu, in apropiere de Gradina Publica, la nr. 46, exista un imobil pe fatada caruia se afla o placa de marmura ce aminteste ca in acea casa a locuit Costache Negri, parcalab de Galati, militant pentru ideile revolutiei de la 1848 si ale luptei pentru unire.

In luna octombrie 1856 Costache Negri se afla in Galati unde era ocupat cu cumpararea unui loc din "Ulita Gradinii Vechi" si cu reinnoirea actelor de proprietate ale altor locuri pe care le avea in "Ulita Mihai Voda" si "Mahalaua Sarbeasca". La 8 iunie 1862, G. Alevra intocmea o cerere catre Consiliul Galati, prin care solicita eliberarea unui deviz de constructie a unei case de locuit pentru Constantin Negre pe "Ulita Mihai Voda". Consiliul ii raspunde favorabil dupa examinarea planului si a locului.

La 24 decembrie 1862, Costache Negri se afala la Galati unde se ocupa de ultimele lucrari la casa din Mihai Bravu. In iulie-august 1867 dorea sa vanda casa.

Astazi, imobilul apartine Consiliului Judetului Galati si se afla in administrarea Muzeului de Istorie Galati. Spatiul a fost inchiriat Camerei de Comert si Industrie Galati in jurul anului 2000.


 

Casa Gheorghiade,

azi Centrul Cultural Judeţean "Dunărea de Jos"

Casa Gheorghiade 500x333

Construit in anul 1880, imobilul a fost proprietatea familiei Gheorghiade, o familie de comercianti instariti dupa caracterul impozant al cladirii.

Marea criza economica din 1929-1933 determina proprietarul imobilului sa-l ipotecheze concomitent la o serie de banci. Scadenta ipotecilor face ca la 17 aprilie 1934 acest imobil sa fie scos la vanzare prin licitatie publica pentru cauze de partaj "parte indiviza". "Strigarile s-au inceput de la suma de 3.110.000 lei... la cea de a treia si ultima strigare legala cel mai mare pret a fost de 3.200.000 lei oferita de concurentul Comitetul Liceul de Fete "M. Kogalniceanu" din Galati" pentru o adjudecare provizorie a imobilului.

Din 26 aprilie 1934 imobilul a fost adjudecat definitiv de Comitetul Liceul de Fete "M. Kogalniceanu" din Galati , in aceasta cladire functionand pana la sfarsitul celui de al II-lea razboi mondial internatul Liceului de Fete "M. Kogalniceanu".

In perioada postbelica imobilul a fost inclus in domeniul privat al statului capatand cu timpul multiple functionalitati.

Din anul 2002 cladirea a trecut din domeniul privat al statului in domeniul public al judetului Galati fiind administrat de Consiliul Judetului Galati, in prezent functionand Centrul Cultural "Dunarea de Jos" Galati care cuprinde Scoala Populara de Arta Galati, Centrul pentru Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare si Centrul cultural.


Casa Lambrinidi

Casa Lambrinidi 500x375

Epaminonda Lambrinidi, un comerciant prosper al tinutului si proprietarul unei mori de pe strada Portului, construieste acest edificiu in 1879, avand ca anexa o turnatorie si atelier de reparat masini si vase. Cu ocazia unei vizite in Galati a domnitorului Carol I, acesta este gazduit in acest imobil. A fost sediul Curtii de Apel, al Liceului Mihail Kogalniceanu si, dupa cutremurul din 9-10 noiembrie 1940, al Primariei.

In prezent este sediul Regionalea C.F.R. Galati, imobilul fiind primit prin transfer de la Primaria Galati.


Casa Macri, fostul Consulat portughez

casa macri 500x375

Pe locul acestui imobil a fost o casa ce a apartinut generalului Alexandru Cernat, cunoscutul comandant roman din timpul razboiului de independenta a Romaniei (1877-1878). Prin "Actul de vecinica vinzare", la 11 aprilie 1880, "General Alecu Cernat, declar ca locul cu case pe el, ce am in acestu orasu strada Domneasca, vis-a-vis de strada Holban, in inconjurimea dupe cum se gasesce astazi... Acestu locu...l-am vindut de veci Dlui Dimitrie Climis ...".

Dimitrie Climis, proprietar al unor intinse mosii din fostul judet Covurlui, a cumparat aceasta casa cu gandul de a intregi dota fiicei sale Elena.

In anul 1889, fiica mosierului Dimitrie Climis se casatoreste cu dr. Nicolae Macri, unul din cei trei copii ai doctorului Christofer Macri.

Nicolae Macri si Elena au avut doi copii Alexandra si Christofer. Ultimul va avea o cariera diplomatica stralucita gratie casatoriei surorii sale cu un fost ministru al Portugaliei .

In timp ce dr. Nicolae si Elena Macri se aflau la Constantinopol, Dimitrie Climis se ingrijeste de amenajarea unei locuinte la Galati, imobil in care, la revenirea in tara, cei doi tineri sa isi poata creste copiii.

In acest sens, semneaza un contract cu antreprenorii italieni Felice Denardi si Francesco Butti in care este prevazut "darmarea si construirea din nou" a imobilului din str. Domneasca. Astfel la casa pe care o vedem astazi lucrarile de constructie au inceput in 1909 fiind finalizate in anul 1910.

In politele de asigurare incheiate dupa 1910, se precizeaza principalele caracteristici ale imobilului asigurat: trei corpuri de casa, corpul principal avea destinatia de locuinta, o anexa pentru centrala electrica si un garaj construit din materiale rezultate din demolarea casei lui Alexandru Cernat. "Constructia este din caramida cu var, tencuit cu piatra macinata, tabla si zinc-parter si etaj-patru odai sunt tapitate la pereti cu Tekko, ornament cu gips la tavan fin lucrat, precum si lambriuri de jur imprejur, mai ales in sufragerie unde lambriurile de 2 m inaltime sunt mahon cu corniere lucrate in stilul mobilei. Usile din hol au toate geamurile de cristal linotat si doua din ele de oglinzi linotate. In hol, o oglinda de trei metri largime si doi metri inaltime incadrata in rama de lemn ornamentat in stilul lambriurilor, rama care face parte integranta din lambriuri..."

La 26 octombrie 1927 Christofer Macri este numit Consul Onor al Portugaliei la Galati. Incepand din acest an, in imobilul din str.Domneasca a functionat Consulatul Portughez, unde aveau loc receptii, intruniri, discutii ale reprezentantilor consulari la Galati.

La unele dintre acestea era invitat si George Enescu unde ii delecta pe cei prezenti cu acordurile sale cantate la impozanta orga construita la comanda, in anul 1910, in Germania, de E.F. Walcher. Orga face parte din planul arhitecturii interioare, fiind amplasata in salonul de receptii.

Consulatul a functionat pana in 14 iulie 1948, cand printr-o notificare a M.A.E. al R.P.R. se preciza: "Intrucat nu avem consulate pe teritoriul Portugaliei, pe baza de reciprocitate si consulatele Portugaliei existente pe teritoriul R.P.R. de la Bucuresti, Constanta si Galati isi inceteaza activitatea."

Imobilul a fost nationalizat, in el functionand diverse institutii de stat.

Dupa anul 1948, consulul onorific al Portugaliei la Galati, Christofer Macri, a fost pe rand montator de lacate si broaste, ajutor de magaziner, laborant incercari betoane si, in final, violonist la orchestra simfonica din Galati, de unde a iesit la pensie. In anul 1988 pleaca la cele vesnice.

In anul 1997 familia Macri devine iar proprietara imobilului printr-un proces de revendicare imobiliara.


Casa Costache Plesnilă, azi sediul Viaţa Liberă

Casa Plesnila 500x333

Construita intre anii 1910-1915. Imobilul a apartinut lui Costache Plesnila, apoi familiei Ghillis, ulterior lui Carol Rohrlich care in 1926 o vinde Casei de Asigurari Sociale.

In perioada postbelica imobilul trece in proprietatea publica a judetului Galati, pentru ca in anul 2003 sa intre in proprietatea publica a municipiului Galati.

Prin HCL 362 din 30.09.2003 imobilul trece din domeniul public in domeniul privat al municipalitatii galatene.

Din anul 2004, luna martie, imobilul trece in proprietatea S.C. VIATA LIBERA S.A. prin cumparare de la Primaria Galati.


Casa Robescu, azi Palatul Copiilor

casa robescu

Casa Robescu, actualul sediu al Palatului copiilor, este opera arhitectului Ion Mincu. A fost construita intre 1896 si 1897, avand stranse filiatii cu "Casa Lahovary" si "Bufetul" din Bucuresti, lucrari in care Mincu a facut primele incercari de realizare a unei arhitecturi inspirata din traditia nationala.

In anul 1953 edificiul a fost declarat monument de arhitectura.

Pe subsolul suprainaltat, se desfasoara doua nivele cu doua foisoare-balcon, la etaj si un alt balcon la parter spre strada; cele de la etaj au stalpi de lemn si decoratii, pe fatada interioara, in spiritul caselor taranesti subcarpatice.

Ceea ce se poate admira in mod deosebit la acest monument este ornamentatia sa din ceramica smaltuita policrom, cu diferite motive inspirate din arta veche romaneasca. Parterul este separat de etaj printr-un brau proeminent, torsionat, ce se sprijina pe un registru de nise, un fel de "ocnite", in interiorul carora sunt incastrate cate o sfera inconjurata de un cerc. Deasupra ferestrelor de la etaj, se afla un registru ornamental, cu elemente luate, probabil, din "pomul vietii", ilustrat printr-un ghiveci din care se inalta trunchiul trifurcat, cu mladite , frunze si fructe puternic stilizate. La partea superioara a registrului intalnim un alt brau, puternic reliefat, alcatuit din motive florale stilizate, iar la partea inferioara un chenar valurat din arcuri frante ornamenteaza ferestrele de la etajul cladirii intocmai ca o draperie.

Pe latura de sud a monumentului, la parter este situata o fereastra ampla, incadrata de doua medalioane circulare, in centrul carora gasim doua insigne martelate.

Prin supletea liniilor arhitectonice si rafinamentul artistic al decoratiei sale, cu vadite elemente traditionale, preluate din vechea arta romaneasca, "Casa Robescu" reprezinta o raritate arhitectonica in judetul Galati.

casa robescu1


Casa Simion Gheorghiu

casa simion gheorghiu 500x375

"Originar din Galati, fiu de comerciant, absolvent al scoalei comerciale, D-l Simion Gheorghiu a intrat in afaceri comerciale direct in serviciu uzinei de gaz de la infiintarea ei, in 1894. Inspirand incredere atat directorului local cat si administratiei centrale din Bruxelles, i s-a dat procura generala de a reprezenta societatea in toate afacerile ei. A stabilit raporturi cordiale intre abonatii uzinei si toti cei ce vin in contact de afaceri cu uzina, stiind a concilia atat interesele intreprinderii cat si a multumi publicul." - Gheorghe Codreanu, "Monografia fabricelor din Galati", Tipografia Noua, Galati, 1908.

Casa Simion Gheorghiu este singura cladire reprezentativa pentru felul in care arata centrul orasului pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial.

Valoarea arhitecturala deosebita, prezentand un anumit stil romanesc cu influente de brancovenism, calitatile plastice ale fatadei si amplasamentul sau marcheaza inceputul rezervatiei istorice de arhitectura cu statut de monument istoric "Ansamblului urban str. Domneasca".


Farmacia Ţinc

farmacia tinc

Farmacia "Romana" de la Galati s-a infiintat in anul 1887, avandu-l ca proprietar pe farmacistul Constantin Tinc. In anul 1900, pe strada Traian, acesta a construit sediul farmaciei, o vila de o frumusete remarcabila, care va intra in constiinta locuitorilor orasului sub denumirea de "Farmacia Tinc". Era una din cele mai frumoase constructii din oras cu destinatie dubla de farmacie si locuinta, expresie a stilului arhitectural care caracterizeaza perioada de inceput de secol XX.

Arhitectura prezinta influente vieneze, cu bogate decoratii florale realizate in stuc, pe fatada, imbinate cu caramida aparenta. Aceste decoratii florale in stuc se reiau in registrul superior, extrem de ornamentat, la braul care desparte cele doua nivele, ancadramentul ferestrelor si usa principala fiind flancate de imitatii de coloane.

Astazi, in aceasta cladire functioneaza Muzeul Colectiilor.


Scoala tip " Spiru Haret ", azi Scoala Normala "Costache Negri"

scoala costache negri 500x375

Cu toate ca Scoala de invatatori satesti se infiinteaza in 1877 la Ismail, de invatamant pedagogic la Galati se poate vorbi abia cu un an mai tarziu. In urma reocuparii sudului Basarabiei de catre trupele tariste, proaspat infiintata institutie de la Ismail este nevoita sa-si mute sediul. Din 26 august 1878, Scoala de invatatori satesti functioneaza in clasele din cladirea care fusese proprietatea lui Costache Negri, pe strada Mihai Bravu, nr. 46. Numele lui Costache Negri se leaga insa de cel al institutiei abia din 1891.

Scolirea invatatorilor este legata de binecunoscuta cladire de caramida rosie de pe strada Brailei din 1901. In 1898, ministrul Educatiei, Spiru Haret, obtine un credit de un milion de lei cu scopul de a construi un local propriu pentru Scoala Normala de invatatori "Costache Negri", care numara pe atunci 250 de elevi. Primaria acorda atunci 10 hectare de teren, unde va si incepe construirea noului local al scolii, care se va finaliza in 1902. Majoritatea cladirilor unitatilor vechi de invatamant si-au schimbat de-a lungul timpului profilul. Nu este si cazul acestei institutii, pentru care profilul pedagogic a devenit un destin, o vocatie. De mai bine de o suta de ani, pe portile acestei cladiri au intrat si au iesit zeci de serii de dascali din judetul Galati, dar si pentru toata zona Moldovei de sud.

In 1916, scoala a servit ca spital. In anul 1918, a izbucnit in aripa stanga un incendiu din neglijenta soldatilor rusi care faceau foc in clase pe parchetul salilor. Focul a fost localizat de cercetasii galateni care faceau serviciul de paza a localului.

Scoala Normala din Galati este o constructie tip "Spiru Haret" cu 16 sali de clasa, laboratoare, sala de festivitati, bucatarie, sala de mese si dormitoare. Pentru a mari spatiul de scolarizare, dupa 1980, dormitoarele au fost compartimentate si transformate in sali de clasa. Pe fronton este amplasat bustul lui Costache Negri, al carui nume il poarta scoala, iar in fata scolii este amplasat bustul profesorului Nicolae Longinescu, primul director al scolii, lucrare apartinand sculptorului Dumitriu Barlad.

Dupa mai bine de o suta de ani de la construirea ei, cladirea Liceului Pedagogic, devenita monument de arhitectura, domina peisajul de pe strada Brailei.

Sursa: primaria.galati.ro

galati.djc.ro

bvau.ro




Tags:
Comments
Comentariu nou Căutare
Scrieți comentariu
Nume:
E-mail:
 
Web:
Titlu:
UBB:
[b] [i] [u] [url] [quote] [code] [img] 
 
 
:angry::0:confused::cheer:B):evil::silly::dry::lol::kiss::D:pinch:
:(:shock::X:side::):P:unsure::woohoo::huh::whistle:;):s
:!::?::idea::arrow:
 
Vă rog să introduceți codul anti-spam pe care îl puteți citi în imagine.

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 
Copyright © 2011. Liga Studenților Basarabeni din Galați. Realizat și administrat de Andrei Urecheanu

Parteneri

logoNou   Primăria Municipiului Galați Consiliul Județului Galațiunsr

Adoptă un boboc